Midnight Thoughts :)

Life's so complicated... At least for me it is... I've said this so many times before but I still haven't managed to change my way of thinking... Although I will be so much more relaxed without all these moments of anguish and of endless, meaningless wobbling around my thoughts of what will or won't happen... I lose so much precious time and patience tossing and turning around over matter i can't influence but that might influence me... I just hope to make myself a little less attentive to everything, a little less caring... I wish I could adopt the "I don't care what happens" philosophy... But God made me sooo complicated and there are moments like this when i expect so many things to happen and that thought fills my mind in every single second and then flourishes in many, many other ideas which come to no end... And here I am again, losing sleep, writing out of impulse, hoping to find a moment of calmness, but all i get is annoyance from trying to doze off, impatience from waiting, butterflies in my stomach from the uncertainty...

Life is complicated... If not, i make it that way...

DC? :-<

De ce atunci cand te simti cel mai bine trebuie sa se intample ceva care sa iti strice buna-dispozitie?.... De ce atunci cand ai cea mai tare zi din ultima vreme, trebuie sa existe cineva care sa iti dea o veste proasta sau care sa te enerveze in asa hal incat sa crezi k traiesti cea mai de kkt zi a vietii tale?... De ce nu exista ceva in totalitate bun ci trebuie sa aiba si o parte proasta?... De ce atunci cand esti fericit involuntar gandul iti sare la momentele triste din viata si incepi sa devii melancolic?... De ce atunci cand te simti bine cu o persoana gandul parca tot iti e la altcineva cu care lucrurile nu au mers la fel de bine, cu toata ca tu ai fi vrut? ... De ce atunci cand iubesti o anumita carte descoperi de fapt ca finalul nu este deloc pe gustul tau?... De ce atunci cand asculti o melodie incerci sa ii gasesti versuri nepotrivite care te fac sa nu iti mai placa?... De ce zicem ca ne place o floare de la distanta, dar cand ne apropiem nu reusim decat sa ii gasim defecte?


De ce nu ne multumim cu ce avem? De ce cautam mereu defecte? De ce inca ne incapatanam sa gasim perfectiunea cu toate ca stim ca nu exista? De ce suntem atat de egoisti? :-<

8->

Fac ce fac si iar imi aduc aminte de cotidian... dar in acelasi de trecut... de copilarie... de vremuri fara griji... cred ca cel mai bine ar fi sa traiesc in vis :X



Acolo totul ar fi perfect... sau dak nu ar fi, l-as face eu sa fie, doar e visul meu.. si totul se intampla asa cum imi doresc eu...



Nu pot sa zic ca acum toata viata mea e grea sau ca am nu stiu cate griji.. dar park era mai bine cand singurele ganduri erau kt de mult puteam sari coarda... unde am ramas la sotron... ce se intamplase in povestea dintre papusile mele si ale prietenelor mele... cand vine mama acasa ca sa iesim la plimbare... si toate lucrurile marunte care mi-au facut copilaria frumoasa... :X



Dar park atunci cand nu mi se "complica" viata, nimic nu ma mai atrage, si imi doresc sa se intample ceva inedit care sa ma faca sa ma simt din nou plina de viata, sa rupa monotonia.... si sunt atatea metode care sa ma faca sa ies din banal.... mai apare un baiat kre imi face viata un chin... sau ma rog, imi fac singura zilele un chin din cauza unui baiat :)) pt k asa cum am mai zis, ma complic prea mult :P... Mai dorm o noapte la una din prietenele mele in kre descoasem tot... si desfacem firul in patru [ridicat la ce putere vreti :-" :P]... sau poate vin ele la mn la tara unde ne plimbam kt e ziua [si noaptea ;)) :-"] de lunga si le fac cunostiinta cu toata lumea... ma mai cert cu vreo presupusa "prietena" [termenul mai potrivit : cunostiinta :))] dar fara sa imi pese prea mult :D.... reinnod prietenii lasate balta pe perioada iernii... sau poate tot impreuna cu prietenele mele dam iama in mall la "cumparaturi de primavara " :X



Toate astea sunt asa de placute... si in momentele triste imi aduc aminte de astea si imi mai trece un pic din suparare :) si ma face sa ma gandesc cu entuziasm la momentele urmatoare pe care o sa le savurez....



Dar pana la urma viata este un intreg ansamblu de suisuri si coborasuri.... asa ca nu imi ramane decat sa pastrez in inima momentele pe care le iubesc si sa trec repede, repede peste cele care ma fac sa fiu melancolica sau irascibila sau negativista....



ENJOY LIFE!!!

Primavara :X

yeeeey... primavara :X... o asteptam de mult ;;):X.... primavara e pentru mine ca o implinire... totul mi se pare mult mai usor.. sau mai perfect... [stiu k perfect nu are termen de comparatie, dar totusi :P]

week-endul asta pot sa zic k a fosr cv c imi doream demulta vreme... :) M-am dus la bunicii mei dupa un an de zile de knd nu am mai trecut p acolo dekt jumatate d ora o data la nush kte sapt...

totul a fost o surpriza pentru bunici mei :D:X s-au bucurat f tare k am ales sa ma duc acolo in loc sa imi gasesc altceva de facut in oras... adevarul e k duceam dorul zilelor petrecute acolo... totul fara pretentii, mai simplu, cu prieteni p kre ii stiu de o viata, sau poate doar de cativa ani, dar care nu pun atata pret pe aparente... si toate astea doar pt k sunt mai putin complicati dekt noi, cei "de la oras"... ii consider mai capabili sa tina la o persoana in adevaratul sens al cuvantului, spre deosebire de noi, kre am devenit prea egoisti.... nu ne gandim dekt la bunastarea proprie...

de cum am ajuns acolo am simtit mirosul pomilor infloriti.. si am simtit k nu as vrea sa plec d acolo vreodata.... mi se parea un vis 8-> dar stiu k totul este realitate... si imi este accesibil de fiekre data knd ma simt coplesita de aceast urias gol, orasul... nu imi ia mai mult de jumatate de ora sa ma departez de tot c inseamna scoala, internet, probleme, baietii q pretentii din jurul meu, incertitudine... tot... las totul in spate si ma duc acolo unde stiu ca sunt primita cu bratele deschise orice ar fi...

toata ziua mi-am petrecut-o afara q bunele mele prietene :X de kre imi fusese un dor incredibil, p kre nu il stiam existent in inima mea pana nu le-am vzt... ne-am adus aminte de verile trecute, de tot ce s-a intamplat de knd ne cunoastem si ne-am pus la curent cu ce s-a intamplat de-a lungul acestui an in kre nu prea am reusit sa ne vedem prea des si prea mult :D... am stat afara pana nu am mai putut.. inghetasem complet... dupa aceea am fost sa papam niste clatite super bune facute de bunica mea kre ma rasfata de fiekre data knd ma duc p acolo :D:X... dupa aceea am ramas in casa pt a ne continua povestile...

dar totul s-a terminat park prea brusc knd ceasul deja arata ora 22 si trebuiau si ele sa plece....a doua zi au venit si parintii mei sa ma ia... mi-ar fi placut sa stau mai mult k sa ii pot revedea si p ceilalti prieteni buni d acolo.... dar nu am putut pt k scoala si toate pregatirile pt o noua sapt trebuiau sa inceapa... am plecat de acolo vesela.. dar cu un dor si mai mare de a ma reintoarce si repeta experienta verilor trecute...

acum am inca un motiv de a astepta vara... vreau sa fiu din nou un copil, kre e judecat dupa ceea ce are in suflet si nu dupa aparente... si asta gasesc acolo de fiekre data knd ma duc... asta apreciez cel mai mult la persoanele de acolo, chiar dak sunt doar niste adolescenti, au trait o viata mai grea dekt a celor de la oras.. si asta ii face sa aiba alt sistem de valori.. si sa puna pret pe ceea ce este cu adevarat pretios, nu pe aparente....

mi s-a parut ca week-endul asa s-a terminat multe prea repede... astept sa ma duc din nou acolo.... imi iubesc prietenii de acolo chiar dak nu ii vad la fel de des... pt k ei mi-au dovedit k 9 luni in kre nu mai pastram legatura atat d strans nu pot strica o prietenie.... si k 3 luni p an sunt suficiente pentru a forma o legatura extrem de stransa si de durabila... poate ca nu credeti k poate fo adevarat... dar cand cunosti o persoana de aproape 15 ani, nu mai conteaza ce cred ceilalti :):D:X

cu toata dragostea pt cele mai tari : doina si raluca :X:D

TRUE LOVE...:-?

True love... Does it exist? :-? Maybe it does, or at least your imagination says it does. As long as you have someone special to care about and who cares about you and makes each day happier you tend to think that it exists and everybody will experience it. But when it all ends, you just curse everything that stands in your way, cry your eyes out and sometimes it can get to even suicide.... But those are extreme cases. Usually, you cry for a long, long time, say you hate life, but it all stops when the beginning of a new story similar to the old one that made you suffer takes place....

So, I ask again.... Does true love exist? Isn't it just a sweet prelude to a never-ending period of suffering and tears? Or isn't it just a marvellous illusion meant to make us happy for some time? Maybe I will figure all this out when my true love story takes place.....

Listening to: Faith Evans - True love.... :X